Pensia este momentul în care o persoană încetează complet să muncească. O persoană poate și să-și reducă orele de muncă. Asta spune wikipedia în legătură cu pensia.

Sigur, lucrurile nu stăteau deloc așa în urmă cu 30 de ani. Dar există posibilitatea ca acest lucru să se aplice cu precădere în țara noastră sau poate în cele ex-socialiste.

Am tot auzit prieteni care vor să iasă la pensie repede. Îmi aduc aminte de un prieten foarte bun care o tot ținea sus și tare că el va ieși la pensie la 35 de ani și nu va mai munci o zi din viața sa. Sună puțin a tipar, nu? Așa și este. Este doar o sintaxă extrasă dintr-un film american. El o spunea exact așa cum a recepționat-o. Nu a ieșit încă la pensie, deși se învârte în jurul vârstei preconizate de el. Asta nu este neapărat ceva rău.

În același timp, avem o altă generație ce ne înconjoară, generație ce așteaptă și numără cu răbdare fiecare zi ce îi desparte de mult râvnita și așteptata pensie. Își fac unele calcule, pun țara la cale și așteaptă. Același lucru îl puteți întâlni în Suceava, dar și în București.

Eu cred că generația noastră și cea ce vine după noi și-a cam dat seama că această pensie nu va fi salvarea și nici încununarea tuturor dorințelor. Eu cred și am mare încredere în generațiile actuale și cele ce vor urma. Cred că acestea vor realiza și vor evolua în așa fel încât să ne ajutăm cu toții pe viitor.

Munca ar trebui să fie ceva plăcut. Omul are nevoie de siguranță, pe de o parte. Putem să cădem de comun acord cu acest lucru, nu? Avem nevoie de stabilitate, de liniștea zilei de mâine. Avem nevoie de siguranța că vom avea unde sta, că vom avea cu ce să ne încălzim și cu ce să ne hrănim. Cu toții avem nevoie de această siguranță. Chiar și președintele SUA ar avea o mică problemă dacă s-ar trezi într-o dimineață și nu ar mai avea unde sta și nici un prieten care să-l adăpostească.

În același timp, noi, oamenii, avem o mare nevoie și de nesiguranță, de instabilitate. Sună amuzant, mai ales atunci când ești în România, unde nesiguranța ne bate la ușă și o întâlnești la tot pasul. Și totuși este foarte adevărat. Avem nevoie și de nesiguranță, avem nevoie de surpriză. Din acest motiv ne plictisim la un moment dat de ceea ce facem. Acest lucru se întâmplă deoarece nu ne-a învățat nimeni că noi chiar avem aceste două nevoi în antiteză în interiorul nostru. Nu scăpăm de ele, ele nu dispar. Puteți să analizați orice rudă, persoană sau prieten. Veți observa că toți avem aceste două nevoi. Singurul lucru diferit între o persoană sau alta este că oscilăm diferit între cele două nevoi.

Astfel, să revenim la ideea de pensie. După cele prezentate, ce părere aveți? Avem sau nu nevoie de pensie? Să credem sau nu în pensie? Sigur, dacă ajungem la concluzia că nu avem nevoie de pensie, de ce să mai plătim taxele? Oricum e o problemă majoră legată de fondul de pensii. Și să nu vă gândiți că e o problemă legată de instabilitatea noastră. Nu, în nici un caz. Este o problemă serioasă la nivel mondial. Cu cât trăim mai bine și mai frumos, cu atât o ducem mai mult. Cu cât o ducem mai mult, cu atât ajungem să avem mai mulți pensionari. Cu cât sunt mai mulți pensionari, cu atât este mai greu să se acopere cheltuielile fondului de pensii. Nu voi intra într-un detaliu economic.

Pensia este totuși necesară. Avem nevoie de stabilitate în anumite momente de instabilitate. Puțini reușesc din păcate să realizeze că pot să-și asigure un venit până foarte aproape de momentul în care decid că și-au încheiat socotelile prin zonă. Puțini ajung să concluzioneze că ține de ei și rămân la cheremul unui sistem creat deja.

Că este bine sau nu, ce să zic… Nu aș pune prea mare preț pe zicala românească veche: Când toți îți spun că ești beat, înseamnă că trebuie să te duci acasă.

Prea filosofic, sunt sigur, dar gândiți-vă totuși cum vă puteți asigura stabilitatea pentru mai târziu. De fapt, aceasta este ideea de pensie.