Am acest articol pregătit de mult timp. Ce înseamnă să nu spui te iubesc? Ce înseamnă să spui te iubesc fără să simți?

Haideți să ne imaginăm cu toții momentele acestea. E greu să vorbești despre iubire dacă nu încerci să simți.

Ați reușit? V-ați amintit un moment de genul acesta? Bine, asta înseamnă că vă simțiți frustrați. Perfect. Putem continua.

Ne raportăm deocamdată la iubirea platonică, deși se poate generaliza. Încercăm să ajungem direct la acel moment în care avem aceste două cuvinte pe limbă, dar ceva ne oprește să le spunem. Un psiholog ar face imediat o remarcă legată de copilărie. E clar că de acolo a început, dar nu cred că e bine să dăm vina doar pe acea perioadă. Nu cred că este bine să dăm vina pe nimeni și nimic. Este doar un efect la ceva ce am exersat în mod constant. Da, a pornit de undeva, dar într-un fel sau altul ne-a fost frică să schimbăm acest tipar. Putem face o paralelă între felul în care ne simțim atunci când iubim și felul în care ne simțim atunci când urâm. Sunt ambele două sentimente fantastic de puternice. Diferența este că unul construiește, clădește, iar celălalt distruge, dărâmă. Deja găsiți studii bine puse la punct, chiar filme în care se prezintă variante în care unele plante cresc cu țipete și ură, iar altele cu vorbă bună și mângâieri. Există studii făcute pe animale, pe vaci de exemplu, studii în aceeași direcție. Toate demonstrează productivitatea dragostei.

Ce ne împiedică să abordăm această teorie în permanență? Răspunsul duce, din punctul meu de vedere, doar la puterea obișnuinței. Ne este atât de greu să îmbrățișăm pe cineva care ne-a spus cuvinte urâte, pe cineva care ne-a arătat disprețul. Ne este atât de greu să ne gândim că nu este din vina noastră. Rămânem de multe ori în egoismul nostru care ne face să credem că totul ține de noi, că lumea se învârte doar în jurul nostru. Și în loc să folosim acest egoism într-un mod pozitiv, să îi ajutăm pe alții, îl folosim într-un mod negativ de multe ori. Acesta este și motivul pentru care am început să scriu. Vreau doar să încerc să scot în evidență faptul că totul ține de unele tipare care ne le stabilim. Da, intrăm în viață cu un bagaj, ne încăpățânăm de multe ori să nu schimbăm nici o haină de acolo, oricât de ruptă și de pătată ar fi. Ne tot încăpățânăm să o coasem, să o peticim, să o spălăm, nici nu conștientizăm că poate fi înlocuită. Pentru cei care își imaginează altceva, metafora mea legată de haine se referă la sentimente, la trăiri, la convingeri, la frici, la așteptări.

Așadar, totul poate fi schimbat.

Acesta este momentul perfect pentru a spune un TE IUBESC autentic și sincer. Nu contează cui îl spui, cât timp îl spui. Poți să ți-l spui chiar ție însuși. Da, chiar poți, chiar dacă sunt mulți cei care te-au învățat că nu e bine. Vă garantez că e tare bine. Puteți încerca. Puteți să îi spuneți chiar și motanului sau cățelului. Puteți spune soarelui sau lunii.

Dacă tot ați aflat toate aceste lucruri, puteți încerca să ieșiți din tiparul de până acum. Nu este atât de greu să nu mai greșiți.

Nu mai greșiți. Spuneți TE IUBESC.