Cum putem educa oamenii needucați?

Trebuie să educăm oamenii needucați?

Mai marii înțelepții lumii, dar și majoritatea curentelor religioase (exceptând unele mici) recomandă ceea ce recomandă și celebrii Beatles: Let it be, let it be. Cât de adevărat sau de fals poate fi acest curent de a te lăsa în voia sorții. Noi cu toții căutăm o variantă bună de a evolua, cel puțin noi, cei ce citim și ne place să ne cultivăm. Sau poate și noi, cei care nu citim?

O parte mare dintre oamenii cu care am interacționat până acum, mă refer la cei care îi admir, mi-au transmis faptul că lucrurile se așează așa cum ar trebui să se așeze. Ajută doar să gândești și să vizualizezi direcția în care vrei să mergi. Mai devreme sau mai târziu vei ajunge acolo. Recunosc: am ajuns și eu de multe ori la aceeași concluzie.

Îmi aduc aminte de vremea în care uneori eram grăbit și doream să ajung repede undeva. În mașină, mă enervam foarte tare atunci când dădeam de alți șoferi fie mai puțin grăbiți, fie mai puțin experimentați. Semafoarele se făceau roșu de fiecare dată. A fost o perioadă în care mă luptam tare de tot cu volanul, cu claxonul, cu accelerația și cu frâna. Se mai întâmplă uneori, atunci când mă las pradă instinctului primitiv de a reacționa imediat, dar foarte rar și sunt sigur că în curând voi ajunge la nivelul în care nu se va mai întâmpla defel.

Sigur, nu spune nimeni să te lași călcat în picioare, dar nici să te gândești la faptul că Iisus a spus să întinzi și celălalt obraz este ceva greșit.

Într-o zi, pe bicicletă, m-am trezit în spatele unei doamne cu fuste lungi și îmbrăcăminte colorată. Doamna respectivă era puțin cam voluminoasă și tocmai aruncase o pungă pe jos. Inițial chiar am crezut că a scăpat-o. Într-o jumătate de secundă mi-am dat seama că eram doar prea optimist. Gândindu-mă ce aș putea spune pentru a ajuta într-o astfel de situație, după toate lucrurile citite sau încercate, mi-a ieșit un foarte politicos și sincer:

– Doamnă, mă scuzați, ați scăpat o pungă pe jos.

Doamna s-a întors ușor spre mine. M-a analizat. Și-a dat seama că vorbeam serios și păream foarte sincer și inocent. Am blocat-o. Nu mi-a răspuns nimic. Am reușit să fac pe cineva de la care nu ai fi așteptat pic de rușine… să se rușineze. Însă, cum altceva mai bun într-un astfel de moment nu a găsit de cuviință să facă, s-a întors și și-a continuat mersul.

Eu, gândindu-mă că pot totuși să fac ceva, i-am spus:

– Dacă nu mai aveți nevoie, o pot eu arunca la coș?

Aici am încuiat-o complet. Nu a mai avut nici un răspuns. Nici măcar nu mi-a spus că râd de ea, deși am fost puțin sarcastic pe final. Neprimind nici un rezultat (de data aceasta nici nu mai așteptam unul), am pus mâna pe pungă și am dus-o până la primul coș de gunoi.

Așadar, am ajuns la aceeași dilemă inițială: educăm sau nu oamenii needucați? 😀