Un prieten a postat un statut pe Facebook. Acesta suna interesant: dacă o pisică neagră îți taie calea, te oprești, o mângâi și vorbești cu ea. Mi-a plăcut foarte mult cum sună și l-am întrebat dacă îl pot folosi într-un articol scurt. El mi-a spus că doar dacă îl postez ulterior. I-am confirmat și iată că fac asta.

Este o metaforă bine concepută. Se referă la marea noastră problemă ce nu ne lasă să ne dezvoltăm și nici să evoluăm atât cât am putea și cât suntem meniți până la urmă. Cine nu a avut de-a face cu superstiții și povești băbești legate de întorsul din drum, trecutul pe sub o scară, etc. Dacă te întorci din drum, trebuie să îți scuipi de 3 ori în sân, să faci trei pași înapoi cu spatele, după care poate, poate vei fi exonerat de alte probleme ulterioare. Dacă treci pe sub o scară, pentru a nu apărea cine știe ce mari probleme, ar fi bine să treci înapoi pe sub aceeași scară, dacă nu, te va cam urmări ghinionul. Ei, clar :)).

Pisica, mai ales cea neagră, ți-a adus ghinion atunci când ți-a tăiat calea? Ce înseamnă să îți taie calea? Să fie și aceasta o metaforă?

Din trecut se știe că pisicile au o pasiune pentru energia negativă. Unde o simt, țup și ele. Așadar, dacă stăm să calculăm mai bine, atunci când o pisică neagră îți taie calea, de fapt aceasta încearcă să îți acapareze energia negativă, încearcă să te oprească poate din a face sau a merge undeva unde nu este recomandat. Da, am început să vorbesc și eu ca babele superstițioase. :))

Un lucru este sigur: frica ne oprește din a realiza lucruri mărețe, ne oprește de multe ori din procesul existențial și nu ne permite uneori să fim oameni cu adevărat. Ideea pisicii ce tocmai ne-a tăiat calea poate fi foarte ușor interpretată ca și o frică: o frică de-a subconștientului nostru de a face ceva, de a merge undeva, de a ajunge cineva. Și atunci, dacă încercăm această interpretare, pare destul de veridică exprimarea de mai sus? Dacă întâlnim o frică, este bine să fugim de ea? Dacă ne taie calea, este inteligent din partea noastră să ne uităm în altă parte? Sau poate ar fi mai recomandat să ne oprim, să o întoarcem pe toate părțile, să o mângâiem ca și ceva ce ne ajută să evoluăm și să înțelegem mai mult și mai multe. Această metaforă perfectă ne duce mai departe, ne recomandă să o mângâiem și să vorbim cu ea. Ei, cum poți să vorbești cu o frică? :)) Ei, simplu. Te întrebi singur: de ce îmi este frică de lucrul sau evenimentul acesta. De ce îmi este frică de persoana aceasta? Toți marii înțelepți spun că o întrebare bine pusă ne rezolvă orice problemă. Astfel, dacă dai peste frică, ce o vei întreba?

Luăm un exemplu simplu. Să presupunem că cineva are frica de a merge pe bicicletă. Întrebarea ce ar trebui să și-o pună această persoană este simplă: De ce îmi este frică să merg pe bicicletă? Răspunsul ar trebui să vină imediat. Astfel, amintirea cea mai puternică legată de această frică ar trebui să iasă la iveală.

Ei, și? Ei și va urma o nouă întrebare. Este sau nu bine să ne fie frică de a face sau a nu face ceva? Cu siguranță că există și niște lucruri mai negative de care e bine poate să ne fie frică să le facem, dar majoritatea sunt pe lista greșită.

Așadar, mai gândiți-vă. Puteți să luați această metaforă și la propriu. Dacă întâlnești o mâță neagră în cale, te oprești și o mângâi. Nu va fi degeaba. Aceasta îți va da poate niște mici germeni ce îți vor face organismul mai puternic. La fel, va face și subconștientul tău când va întâlni o frică nemaiauzită și nemaivăzută până acum. 😀

Spor la mângâiat.