Nimic nu e mai stabil decât ce este în tine…

Această idee poate fi foarte ușor luată în calcul ca una dintre cele mai importante.

De ce?

E clar că nu voi putea explica lucrul acesta într-o pagină. Sau poate voi putea?

Într-una din zile mi s-a înfundat țeava de canalizare. Da, sunt un mare boier, stau la casă și îmi place să fac multe multe lucruri cu mâinile mele. Poate chiar mai multe decât ar trebui, după spusele unora. Eu încă nu sunt îndeajuns de convins, dar sunt pe calea cea dreaptă :)).

Cum în ultima perioadă nu se găsește foarte ușor un instalator, iar instalatorii care îi găsești nu ți-ar săpa nici în ruptul capului, am trecut peste faza de căutare a unei persoane cu diplomă și m-am pus pe treabă. Nu vă voi povești cum că a durat destul de mult (la momentul scrierii acestor rânduri încă nu am finalizat operațiunea, cam 10 zile). Vă voi povesti cum am reușit să desfund o țeavă care ulterior mi-am dat seama că doar printr-o minune aș fi putut să o fac.

Am început prin a îmi pregăti ustensilele: un patent cu ciocul mic, o bucată de sârmă și un șarpe de desfundat țevile. Am calculat inginerește cum aș putea finaliza mai repede operațiunea. Am contemplat bine și m-am apucat de treabă. Și dăi și luptă și dăi și împinge. După două ore de chin, mai nimic. Nicio modificare. Apa îmi curge în continuare lejer prin țeava de aerisire concepută special și pentru desfundare, lucru ce i-ar fi deranjat pe majoritatea cu siguranță.

A urmat un telefon. Noroc de căștile ce le aveam puse pe urechi. Finul meu îmi explica multe și am intrat în niște discuții filozofice. Rar vorbesc cu el la telefon, dar atunci când vorbim ne lungim destul de mult. După mai bine de o oră de vorbit la telefon și după mai bine de 3 ore de la începerea operațiunilor de desfundare am decis să închid telefonul. Era destul de târziu. Nu pot să spun decât că singura speranță era o minune. Sigur, zilele următoare aș fi putut folosi o soluție care să mă ajute la desfundare, să mă pun pe săpat minuțios, etc. Dar strict în seara respectivă nimic nu m-ar fi putut ajuta, decât…. o minune. Sigur, definiția minunii pentru mine este ceva mai diferită decât pentru majoritatea, la fel cum e diferită față de 10 ani în urmă și în cazul propriu.

Aveam totuși un calm dat de un audiobook ce îl ascultam, în combinație cu o energie puternic pozitivă generată de familia mea. Parcă nu simțeam că afară era frig, că mă chinuiam strict inutil de aproape 4 ore și că finul meu mai făcea și haz de mine. Eu eram încrezător că voi reuși. Chiar și la finalul apelului, i-am cerut să îmi atribuie un gând pozitiv.

Poate datorită gândului pozitiv, poate datorită faptului că am împins ceva mai tare cu șarpele în țeavă, după un minut de la finalizarea discuției telefonice, apa ce nu contenea să mă inunde a început să se retragă. Desfundarea luase loc, lucru ce l-am putut bifa și prin zgomotul de la capacul fosei.

Concluzia mea este că nu contează atât de tare ce se întâmplă în jurul tău dacă ești îndeajuns de antrenat și pregătit să înțelegi că tot ceea ce se întâmplă are un scop care poate nu îl vei afla neapărat atunci. Trebuie doar să crezi că ești pe calea cea corectă (să nu spun cea dreaptă, că mă puteți acuza de părtiniri dogmatice). Un lucru este clar pentru mine: fără energia pozitivă a familiei, fără gândul pozitiv din partea finului, fără o zvâcnire în plus la folosirea șarpelui de desfundat și fără calmul meu din momentul respectiv, nu s-ar fi produs minunea.

Partea cea mai tare și mai specială este că fără stabilitatea din interiorul meu din momentul respectiv, nici una dintre cele mai sus nu ar fi fost posibile. Și le pot demonstra pe rând. Dacă aș fi fost agitat de la operațiune, aș fi putut să îl reped în convorbire pe finul meu (care nu mi-ar mai fi dat gândul lui bun), aș fi putut să ridic tonul la familia mea dragă (care nu ar mai fi putut să aibă același nivel înalt de energie pozitivă – pentru mine implicit), fără încrederea mea în faptul că voi reuși până la urmă nu aș fi reușit să împing mai tare cu 10-20% la final (lucru recomandat telefonic și de finul meu. Într-un moment ulterior vă voi explica și cum am reușit în final să remediez problema. Dar până atunci vă pot spune doar că țeava de 110mm în diametru era turtită în așa fel încât diametrul mic al elipsei ce se formase pe secțiunea țevii ajunsese la maxim 20mm pe o porțiune de 2m.

Astfel, orice inginer poate deduce că șansele mele erau destul de mici.

Toate acestea au fost posibile cu ajutorul stabilității care se afla atunci în mine. Așadar, după cum spune Randi și mai spun câțiva înțelepți de câțiva ani încoace :D: fii schimbarea ce vrei s-o vezi în lume. Începe totul de la tine. Așa cum fac cei mai tari manageri, inspirați adânc și încercați să observați situația de undeva de sus :).