Mulți vorbesc despre fericire.

Este extraordinar să vorbești despre fericire.

😀 Așadar, sunteți fericit?

Ce înseamnă fericirea?

Care este diferența dintre un om fericit și unul nefericit?

Este clar că un om nefericit își dorește cu precădere să fie fericit și învață în mod constant cum să facă asta. Teoretic, ar trebui să lucreze zilnic la asta. Însă oamenii nu prea stau să se gândească și să aplice zilnic niște lucruri, niște principii. Calculatoarele fac asta, dar oamenii fac asta doar dacă își propun. De multe ori uită. Foarte mulți spun că fericirea este trecătoare, că vine și pleacă, că nu poate dăinui. Și totuși, avansul tehnologic ne-a dat posibilitatea să observăm și să analizăm din punct de vedere științific multe lucruri ce anterior putea fi catalogate și observate mai degrabă într-un film SF. Astfel, încetul cu încetul s-a găsit un tipar implicit fizic ce putea remarca modificări atât la nivelul corpului uman. Așadar, se poate acum observa cu ajutorul scanării creierului uman dacă un om este sau nu fericit. La fel de bine, se poate observa prin analize sangvine. Ce înseamnă lucrul acesta? Putem alege în mod voit să aducem modificări corpului nostru pentru a ne simți fericiți. Există persoane care fac lucrul acesta cu ajutorul medicamentelor și există persoane care o fac cu ajutorul minții. Nu voi intra în detaliile legate de variante.

Atunci, dacă fericirea este ceva ce poate fi detectat și indus, de ce majoritatea oamenilor nu reușesc să mențină această stare de fericire? Unul dintre răspunsurile ce le-aș avea ar fi că nu își propun acest lucru în mod constant. Timpul ne-a învățat că ai nevoie de acțiune repetată pentru a învăța și a face ceva bine. Astfel, omul are nevoie de ceva timp (considerabil, am putea spune) pentru a învăța să meargă :D, are nevoie de timp pentru a învăța să vorbească. Are nevoie de timp pentru a învăța să facă multe lucruri. Și toate acestea le poate face doar repetând, încercând din nou și din nou. Sigur, putem spune că nu toți au învățat să meargă pe bicicletă. Eu, personal, sunt de părere că toți, exceptând poate cei incapabil fizic, pot să meargă pe bicicletă. Însă nu toți ajung să facă asta. Atunci cine și de ce ne oprește? Răspunsul meu este clar: noi înșine. Știu că sunteți mulți cei ce credeți și spuneți răspicat că nu ține doar de noi. 😀 Să lăsăm ideile așa deocamdată.

Este drept, sunt puțini cei care sunt fericiți tot timpul. Îi vezi, de multe ori îi invidiezi. Eu am învățat lucrul acesta de mic. Am spus și scris învățat deoarece este ceva ce se poate învăța.

Eu am învățat fără să îmi dau seama. Asta datorită oamenilor pe lângă care am crescut. Am fost norocos, ce să spun. Sunt norocos. Însă vă mai spun un lucru, dacă te înveți cu binele (cu fericirea), nu te mai poți lăsa de ea. Dacă și reușești să afli cum funcționează sistemul și îl implementezi, poate merge ca o mașină bine unsă.

Nu îmi rămâne să vă recomand decât: FIȚI FERICIȚI. Aflați cum și doar FIȚI.