Da. Știu că nu este atât de ușor să uiți, să ierți, să fii bun, să fii îngăduitor. Sunt momente în care parcă există încă o persoană pregătită să îți ia locul și din calm, te dezlănțui.

Asta nu înseamnă că este un lucru bun. 😀

Haideți să facem un exercițiu simplu.

Încercați să vă imaginați momentul în care aveți un copil. Cei care aveți un copil, vă va fi simplu. Cei care nu aveți, puteți să faceți acest exercițiu și veți vedea că este unul benefic și interesant.

Undeva la jumătatea primului an, poate după ce face un an, va începe să meargă. La început cum merge? Puțin anevoios. Are nevoie de timp să învețe. Îl oprim din mers spunându-i că nu poate merge bine și să se lase? Ați văzut un părinte care să facă asta? Dar dacă ar fi vorba despre vorbit? Avem destulă răbdare să ne vedem copilul cum ajunge să vorbească? Din câte știu, sunt copii ce ajung să vorbească și după vârsta de 4 ani. La fel, au fost părinți în cazul acesta ce s-au îngrijorat, dar nu au încetat să spere că al lor copil va vorbi.

Haideți să prelungim acest exercițiu. Vă invit să vă gândiți la momentele în care al dumneavoastră copil este foarte foarte supărat. Nu este neapărat vina lui. Nu este neapărat vina părintelui. Este doar foarte foarte supărat. Este atât de supărat că nu poate ieși din starea în care este. Se uită urât, vorbește supărat printre dinți, pur și simplu este întors complet. Ce face un părinte într-o astfel de situație? Majoritatea oamenilor deschiși la minte, dar și alții, ar fi de o singură părere: copilul are nevoie de puțin timp să își revină. Cel mai probabil după una sau două ore totul ar trebui să revină la normal.

Sper ca aceste exercițiu să vă fi dat posibilitatea întrevederii unei situații limită. Atunci, dacă majoritatea am reacționa așa, adică rațional, de ce mulți dintre noi, în cazul situației în care întâlnim oameni cu energie negativă, oameni supărați pe cine știe ce, ne simțim amenințați și reacționăm altfel decât cum ar fi rațional de cuviință. Credeți că atunci când am reacționa după cum prezintă Metallica într-o piesă (Fight Fire with Fire) toate lucrurile se vor rezolva? Sau poate considerați că este mai bine să luăm în calcul varianta în care întoarcem și celălalt obraz (atenție – metaforic).

Acum, dacă tot v-am prezentat această perspectivă, ce ziceți? Am putea să îi privim pe acești oameni ca niște victime ale unor situații care sunt peste puterile lor? Am putea să le oferim blând un zâmbet, poate o vorbă bună. Un astfel de gest ar scoate o astfel de persoană din stare în care este. Ar fi un răspuns neașteptat și de cele mai multe ori, oamenii își schimbă starea atunci când întâlnesc ceva neașteptat, mai ales când sunt atât de convinși că totul este grav și fără scăpare.

So, have a little faith 🙂

Cheers.